| |
AFECŢIUNILE COLOANEI VERTEBRALE LOMBARE (discopatie cervicala, discopatie lombara sau discopatie toracala, sciatica, hernie de disc etc) – ETIOPATOGENIE ŞI ASPECTE CLINICE
Coloana vertebrală lombară poate fi sediul diverselor afecţiuni degenerative, inflamatorii, neoplazice, metabolice sau traumatice, care se manifestă clinic prin sindroame dureroase sau tulburări motorii.
Sindroamele dureroase lombare au două aspecte clinice:
- nevralgia, sindrom periferic iritativ, caracterizat prin dureri paroxistice în teritoriul de distribuţie a neuronului senzitiv;
- neuropatia, sindrom periferic deficitar, caracterizat prin tulburări senzitive, trofice, vegetative şi motorii, datorate întreruperii continuităţii anatomo – funcţionale a neuronului motor periferic şi protoneuronului senzitiv.
Manifestările clinice ale celor două sindroame sunt deseori combinate, neputându-se face o distincţie netă. Tulburările motorii sunt de tip pareze sau paralizii, în raport cu intensitatea procesului lezional şi apar ca urmare a interesării neuronului motor central sau a neuronului motor periferic. Durerile lombare se pot prezenta sub forma a trei aspecte clinice principale:
Lombalgia (lumbago acut sau cronic) este sindromul dureros al regiunii lombare.
Lombosciatica este sindromul dureros al regiunii lombare şi al teritoriului nervului sciatic.
Lombocruralgia este sindromul dureros al regiunii lombare şi al teritoriului nervului crural (femural).
Comparativ cu lombocruralgia, lombosciatica apare în 80% din cazuri. Epidemiologic, s-a constatat că durerile lombare apar la 55% din populaţia adultă, începând de la vârste tinere până la 60 de ani, cu o incidenţă anuală de 6%.
TRATAMENTUL RECUPERATOR COMPLEX ÎN PATOLOGIA COLOANEI VERTEBRALE LOMBARE
Durerea lombo-sacrată localizată sau asociată cu un sindrom radicular constituie peste 50 din cazurile care se prezintă în serviciile de medicină fizică.
Pentru un tratament fizical-kinetic judicios trebuie să se excludă de la bun început lombosacralgiile de cauze care contraindică acest gen de tratament. Acestea sunt:
Lombosacralgiile de cauză tumorală vertebrală. Cel mai frecvent este vorba de metastazele unui proces neoplazic osteofil (rinichi, bronhopulmon, sân, prostată);
Lombosacralgiile de cauză tumorală intrarahidiană (neurinom, hemangiom, ependinom);
Tumori vertebrale primitive benigne sau maligne;
Neuropatiile maligne;
Lombalgiile de origine pelvină (ginecologică, vasculară sau viscerală).
O altă categorie sunt sindroamele algice lombo-sacrate care pot beneficia de un tratament fizical simptomatic:
Lombalgiile de cauză endocrino-metabolică: osteoporoza, osteoporomalacia, hiperparatiroidia, boala Paget, guta);
Lombalgiile posttraumatice, tulburările de statică şi din distonii musculare;
Lombalgiile secundare iradierii locale (radioterapie, cobaltoterapie);
Lombalgiile psihogene
I. Terapia fizicală pentru pacienti care sufera de sciatica, discopatie lombara sau hernie de disc
Metodele fizicale utilizate în cadrul curelor complexe balneofizicale, terapeutice şi de recuperare cuprind:
1. Punerea în repaus a coloanei lombare
2. Hidrotermoterapia- care foloseşte căldură, se folosesc în afara procedeelor de acutizare:
Generală – sub forma băilor cu ape minerale la cadă sau la bazin la temperaturi de:
Termoterapie locală
3. Electroterapia – este o metodă de aplicare a curentului electric, energiei cuantice, undelor electromagnetice în scop profilactic şi curativ.
4. Kinetoterapia (gimnastica medicala)
Kinetoterapia reprezintă tratamentul de recuperare esenţial, oferind metodologii variate.
Kinetoterapia care pune în flexie maximă rahisul lombar are ca urmare destinderea maselor contractate ale extensorilor, decomprimarea discurilor, lărgirea găurilor de conjugare.
În tratamentul lombalgiilor de origine discogenă, kinetoterapia utilizează atât tehnici akinetice, cât şi kinetice, începând de la postură şi terminând cu exerciţiile de contrarezistenţă, în funcţie de etapa de boală.
Obiectivele în perioada acută se limitează la scăderea contracturii musculo-lombare şi a iritaţiei radiculare, pe lângă o relaxare generală cu reechilibrarea sistemului neuro-vegetativ.
Se recomandă posturile antalgice, în plus exerciţii de facilitare (pe diagonalele Kabat şi hold-relax, cu alte cuvinte contracţie-relaxare) ± crioterapia în tratamentul durerii acute.
În perioada subacută, obiectivele kinetoterapiei vizează:
relaxarea musculaturii contracturale;
tonifierea musculaturii abdominale;
asuplizarea trunchiului inferior prin mobilizarea coloanei lombare;
basculări de bazin;
întinderea musculaturii paravertebrale, muşchilor ischio-gambieri şi psoas-iliac.
Se foloseşte programul Williams, precum şi exerciţiile active (izotonice şi izometrice).
În faza cronică a algiei lombare se insistă pe asuplizarea coloanei, tonifierea musculaturii trunchiului (musculatura abdominală şi extensoare – muşchii paravertebrali şi psoas-iliac) prin aplicarea exerciţiilor liber active şi cu contrarezistenţă.
În perioada de remisiune, se urmăreşte conştientizarea poziţiei corecte a coloanei şi a bazinului cu exerciţii de delordozare, menţinerea forţei musculare şi adoptarea de posturi corectoare în executarea diferitelor activităţi.
Tracţiunea – elongaţia, manipularea
Mobilizarea coloanei vertebrale se poate realiza printr-un grup de modalităţi terapeutice care utilizează o forţă pasivă pentru refacerea mobilităţii legăturilor şi extensibilităţii ţesuturilor, realizându-se prin presiune redusă şi oscilaţii asupra zonelor afectate.
Tratament balnear
Se indică în formele cronice de lombosciatică, ţinând cont de bolile asociate şi anume: la persoane tinere se recomandă cură balneară cu ape cloruro-sodice pe litoral – Mangalia, Techirghiol, Eforie Nord, Eforie Sud sau staţiuni ca Amara, etc., sau pot beneficia de cură cu ape sulfuroase (Băile Herculane, Pucioasa), staţiunile de pe Valea Oltului.
II. Tratamentul medicamentos
Medicaţia folosită este de tip analgetic, antiinflamator, sedativ.
III. Tratamentul chirurgical
Indicaţia operatorie în lombosciatică, după noile date din literatura de specialitate vizează două tipuri de factori: pozitivi (preoperatori) şi negativi (contraoperatori), expuşi în tabloul alăturat.
Recomandările operatorii în discopatia cu radiculită, se pot rezuma astfel:
Durere instabilă;
Agravarea progresivă a deficitului neurologic;
Sindromul cozii de cal.
CONCLUZII
1. Etiopatogenia coloanei lombare este foarte variată, de multe ori plurifactorială,; exprimată clinic prin lombalgii cel mai frecvent iradiate (lomboradiculite).
2. Patogenia coloanei lombare este o problemă importantă de sănătate publică, afectând în general vârsta activă.Acest fapt impune depistarea şi prevenirea factorilor de risc şi diagnosticul precoce, corect şi complet.
3. Numai astfel se pot contura obiectivele terapeutice şi se pot institui mijloacele tratamentului fizical cel mai adecvat.
4. Tratamentul instituit precoce previne evoluţia cvasi-cronică şi progresivă a lombalgiilor, care altfel necesită o întreţinere permanentă prin tratament fizical.
5. Folosirea terapiei cu curenţi de joasă frecvenţă în scop analgetic, local şi reflex, este o procedură utilizată în majoritatea suferinţelor lombare cu indicaţii fizicale, fiind permanent reconsiderată atât în ţara noastră cât şi pe plan mondial.
6. Folosirea curenţilor de joasă frecvenţă asigură obţinerea rapidă a unor condiţii optime locale la nivelul structurilor afectate, înlăturând componenta algică şi pregătindu-le astfel pentru programul kinetic.
7. Rezultatele acestui studiu demonstrează producerea efectului analgetic local şi reflex al curentului de joasă frecvenţă în tratamentul afecţiunilor coloanei lombare, precum şi influenţa pozitivă asupra întregului tablou clinic al afecţiunii
AUTOR- COLABORATOR
DUMITRU ANA MARIA – kinetoterapeut
Cabinet Medical Kinetomedica
18-12-2010 |
|
